Ghidul Ultim al DICOM

Dacă ați fost vreodată la o clinică pentru un RMN, CT sau orice alte modalități de imagistică medicală, probabil ați primit ceva ce arată ca o imagine a părților interne ale corpului dumneavoastră. Datorită DICOM, puteți vedea acea imagine, iar medicii nu trebuie să piardă timpul valoros din munca lor încercând să decodeze imaginile medicale generate de mașini.

Ce este DICOM

DICOM, sau Digital Imaging and Communication in Medicine, este formatul standard de fișiere care susține imaginile medicale generate de mașini de imagistică medicală, cum ar fi CT, RAY-X, RMN, SPECT, PET și așa mai departe. 

Istoria DICOM a început în 1993 când, după opt ani de iterații, ACR (American College of Radiology) și NEMA (National Electronic Manufacturers Association) au dezvoltat în cele din urmă un format standard de fișiere care folosea rețele de arii locale precum Ethernet. Formatul de fișiere a fost dezvoltat deoarece era foarte dificil pentru oricine altcineva în afară de producători să decodeze imaginile.

Pentru a înțelege mai bine DICOM, imaginați-vă că faceți o poză cu telefonul. Lentila camerei acționează ca o mașină de imagistică medicală, iar imaginea cu extensia .jpg este fișierul DICOM.

Fișierul DICOM exportat nu este doar o imagine a părților corpului dumneavoastră. Are și date suplimentare în antet, cum ar fi numele instituției, datele pacientului și procedurile sau rapoartele efectuate.

DICOM și PACS

Chiar dacă sunt ceva diferit, ele sunt complet complementare.

PACS, sau Picture Archiving and Communication System, este o tehnologie folosită pentru a stoca și transfera fișiere medicale, cum ar fi fișierele DICOM. Pe scurt, PACS este serverul unde fișierele DICOM sunt păstrate după ce un pacient face o procedură de imagistică medicală. Această tehnologie permite ca imaginile dumneavoastră medicale sau întregul fișier medical să fie recuperat, trimis sau utilizat în siguranță dacă este nevoie. Revenind la exemplul de mai sus cu telefonul, puteți considera camera telefonului ca o mașină de imagistică medicală, „imaginea.jpg” ca fișierul DICOM și telefonul ca un PACS unde imaginea este salvată și de unde o puteți accesa sau trimite.

Datele din PACS ar putea fi stocate în cloud sau pe premise. Diferența cheie dintre ele este că PACS on-premise folosește o soluție de stocare locală unde serverele sunt conectate direct la hard disk-uri; în schimb, PACS bazat pe cloud folosește o metodă online la distanță pentru a stoca datele pacientului. Datele pacientului se transmit automat în cloud pe măsură ce sunt produse.

Marele avantaj al unui PACS on-premise este că proprietarul are control total asupra datelor. Pe de altă parte, PACS bazat pe cloud oferă acces la distanță, îmbunătățește procesul de colaborare, susține partajarea DICOM în timp real, are un sistem de recuperare în caz de dezastru integrat și ar putea reduce costurile infrastructurii clinicii.

Vizionare

Tot ceea ce s-a menționat mai sus despre DICOM și PACS va fi complet doar dacă luăm în considerare un Viewer DICOM. Un Viewer DICOM este o aplicație software care permite clinicienilor să vadă fișierele DICOM exportate de mașini (CT, raze X, RMN,…). Acest software este disponibil ca program descărcabil (versiunea Desktop) sau online printr-un browser web (versiunea Web). 

Revenind la exemplul nostru, vă puteți gândi la cameră ca la o mașină de imagistică medicală, un PACS ca memoria smartphone-ului dumneavoastră, fișierul DICOM ca „image.jpg” și Viewer-ul DICOM ca aplicația care vă permite să vedeți imaginea.

O versiune online are avantajul substanțial de a economisi timp medicilor eliminând necesitatea de a instala programe de citire DICOM pe calculatoarele locale. Este utilă pentru medicii care sunt pe drum și departe de stațiile lor de lucru și facilitează colaborarea între specialități multidisciplinare.

Date

Imaginile de diagnostic constituie o cantitate extraordinară de date care circulă în cadrul sănătății. Datele în domeniul sănătății reprezintă 30% din datele mondiale.

Datele medicale sunt adesea păstrate în rapoarte calitative, care nu permit recuperarea imaginilor de interes împreună cu detaliile asociate. Decizia clinică se bazează de obicei pe informații provenite din mai multe surse, care pot varia de la pacient la sistemele de diagnostic, dar nu pot fi stocate corespunzător și standardizat.

Rezultatele procedurii de diagnosticare sunt elaborate de mașinile medicale și păstrate în fișierul DICOM după procedura de formare a imaginii. Imaginile medicale și rapoartele sunt de obicei stocate în siguranță în PACS-ul local și pot fi rechemate de un medic ori de câte ori este necesar. Astfel, recuperarea datelor este un pas decisiv pentru raportarea rezultatului examinării și oferirea pacientului sau altor medici a reprezentărilor relevante. Numeroase elemente critice pot fi pierdute în timpul fluxului de lucru tradițional din cauza lipsei de standardizare, cum ar fi utilizarea diferitelor formate.

Interoperabilitate 

Digitalizarea sănătății face progres semnificativ, dar încă există anumite dificultăți. Sistemele de tehnologie a informației sunt suprasolicitate în cadrul afacerii de sănătate. În ciuda obstacolelor, câteva dintre aceste tehnologii pot lucra împreună pentru a îmbunătăți sănătatea. Cu toate acestea, din cauza preocupărilor legale și a datelor izolate, profesioniștii și personalul din domeniul sănătății sunt încă necesari pentru a efectua muncă manuală extensivă.

Interoperabilitatea în domeniul sănătății ajută la rezolvarea diferitelor dificultăți prin reducerea costului sănătății și aducerea împreună a diverselor secțiuni ale sistemului. Acest lucru contribuie la îmbunătățirea generală a calității sistemului.

Beneficiile esențiale ale interoperabilității sunt: îmbunătățirea îngrijirii pacienților, păstrarea datelor pacienților în siguranță, reducerea erorilor medicale, reducerea costurilor și îmbunătățirea productivității.

Confidențialitate și Securitate

Confidențialitatea este una dintre cele mai dezbătute probleme în colectarea, analizarea și interpretarea datelor, deoarece aceste operațiuni și rezultate sunt acum considerate o nouă industrie. Datele medicale pot fi folosite pentru o varietate de scopuri secundare valabile, cum ar fi cercetarea sau educația, dar pacienții trebuie să își dea consimțământul informat. Un alt exemplu este crearea de instrumente de sprijin în luarea deciziilor, care ar putea fi ușor de comercializat dacă rezultatele trusei digitale sunt considerate adecvate. În plus, majoritatea datelor personale ar trebui să fie șterse în siguranță, chiar dacă unele date sau o legătură cu datele personale trebuie păstrate în multe cazuri.

Cererea în creștere pentru modele predictive, sisteme de suport în luarea deciziilor clinice și analiza datelor a creat un scenariu în care cerințele de cercetare se ciocnesc frecvent cu reglementările de confidențialitate. În prezent, nu există un răspuns larg acceptat deoarece volumul și tipul datelor personale solicitate de cercetători variază de la caz la caz, iar alegerea informațiilor care urmează să fie păstrate, actualizate sau șterse este determinată de obiectivele și regulile care trebuie respectate.

Pentru a aborda aceste probleme, guvernele și organizațiile au creat reguli și reglementări care combină confidențialitatea, datele și scopurile cercetării. În acest scop, iată câteva dintre restricțiile cel mai des solicitate și utilizate care trebuie respectate atunci când se folosesc date în scopuri de cercetare:

• HIPAA, 1996 Health Insurance Portability and Liability Act (HIPAA),

• GDPR, regulamentul general privind protecția datelor (UE) 2016/679.

Concluzie

În cele din urmă, Standardul DICOM nu este doar o simplă imagine în profunzime a corpului nostru, vine cu multe responsabilități și lucruri de luat în considerare atunci când este utilizat în practică. Imagistica medicală evoluează pentru a ajuta pacienții și medicii să înțeleagă diagnostice mai precise, să reducă erorile și să faciliteze colaborarea multidisciplinară. Tehnologia crește zi de zi, iar acest lucru va facilita noi descoperiri și actualizări la ceea ce știm astăzi.