În Lumea Chirurgiei Ortopedice: Un Interviu cu Expertul Dr. Cătălin Prescură

Bună ziua, Dr. Cătălin Prescură și vă mulțumim că împărtășiți experiența dumneavoastră cu noi!

1. Artroscopia de șold este cunoscută ca fiind un domeniu deosebit de dificil. Ce v-a determinat inițial să vă specializați în acest domeniu și ce v-a motivat să continuați să vă îmbunătățiți de-a lungul anilor?

Artroscopia de șold este domeniul care a înregistrat cea mai mare creștere în ceea ce privește numărul de cazuri operate în ultimii 15 ani, comparativ cu operațiile artroscopice la genunchi și umăr. Este, într-adevăr, cea mai dificilă din punct de vedere tehnic de realizat, deoarece necesită tehnologie și instrumentație dedicate, iar tehnicile chirurgicale folosite pentru a aborda articulația au cea mai mare variabilitate și complexitate dintre toate procedurile asistate artroscopic.

Fiind pasionat de traumatologia sportivă și având o înclinație spre intervențiile chirurgicale asistate artroscopic la genunchi și umăr, am întâlnit în practica mea mai multe patologii de tip impingement ale articulației șoldului, care aveau indicații chirurgicale dar nu aveau soluții de tratament în țară, acesta fiind un domeniu mai puțin abordat în România. Am avut șansa, în 2017, să-l cunosc pe Prof. Dr. Stefan Fickert (Sporthopaedicum, Germania), o autoritate europeană în acest domeniu, și să mă specializez în clinică sa pe tehnici de chirurgie artroscopică a șoldului. Odată ce am reușit să stăpânesc și să urmez o rutină chirurgicală complet diferită de alte proceduri, complexitatea cazurilor pe care le-am abordat a crescut. Acest lucru te obligă, ca și chirurg, să fii într-un proces continuu de învățare, să-ți crești nivelul de pregătire și perfecționare, și să fii întotdeauna la curent cu studiile și tehnicile moderne internaționale.

2. Având în vedere interesul crescând pentru chirurgia minim invazivă, cum vedeți dezvoltarea viitoare a artroscopiei și ce progrese vă entuziasmează cel mai mult să le implementați în practica dumneavoastră?

În prezent, chirurgia minim invazivă este „standardul de aur” în majoritatea intervențiilor ortopedice, fie că este vorba de traumatologia sportivă, chirurgia protetică sau a fracturilor. Studiile au arătat clar că rata complicațiilor crește odată cu expunerea și invazivitatea procedurii. Strict legat de intervențiile artroscopice, consider că succesul unei proceduri nu constă doar în avansarea tehnologiei sau într-un implant nou și inovator, ci mai degrabă în determinarea corectă a indicației, momentul optim pentru a efectua intervenția chirurgicală și, nu în ultimul rând, gradul de informare corectă dată pacienților.

Viitorul artroscopiei, cred eu, constă mai mult în repararea structurilor în sine decât în înlocuirea lor.

În prezent, putem „repara” un menisc sau ligament rupt, ceea ce implică tehnici de sutură chirurgicală cu potențial de vindecare naturală. Aceste structuri nu mai pot fi reparate dacă leziunea este diagnosticată mai târziu. Totuși, ele trebuie reconstruite (înlocuite) cu țesuturi care nu au proprietățile originale native, motiv pentru care rezultatul poate să nu fie excepțional.

These structures can no longer be repaired if the lesion is diagnosed later. Still, they must be reconstructed (replaced) with tissues that do not have the original native properties, which is why the result may not be exceptional.

În concluzie, viitorul artroscopiei nu se află în implanturi miraculoase, ci într-o abordare precisă, rapidă și corectă a leziunilor. În chirurgia artroscopică, așteptarea și amânarea intervenției scad adesea eficiența și potențialul de vindecare naturală a structurilor lezate.

Viitorul chirurgiei este centrat pe tehnici asistate robotic, care cresc precizia gesturilor chirurgicale și a rezultatelor. În tehnicile artroscopice, cred că roboții vor fi un adevărat beneficiu, deoarece deja se dezvoltă software cu aplicații în artroscopia genunchiului și a șoldului care ne permit să efectuăm manevre în spații foarte înguste unde este tehnic foarte dificil de lucrat.

3. Cum v-a influențat experiența internațională practica în România și ce tehnici sau cunoștințe unice ați adus în țară pentru beneficiul pacienților dumneavoastră?

Experiența internațională este vitală în cariera unui chirurg, deoarece toate inovațiile medicale sunt impulsionate de rezultatele studiilor multicentrice, studii care implică o muncă masivă și investiții din partea producătorilor de tehnologie, finanțări educaționale sau granturi de cercetare.
Pe de altă parte, orice studiu trebuie să fie susținut și de experiența chirurgilor de top internaționali cu care ne consultăm și interacționăm în practica noastră. Efectuez artroscopii de șold, chirurgie minim invazivă de șold (proteză) și chirurgie robotică asistată la genunchi în practica mea și cred că aceste tehnici sunt de mare beneficiu pentru pacient.

4. Cum credeți că va afecta disponibilitatea protezelor gratuite sub Programul Național de Sănătate pacienții care au nevoie de înlocuiri de șold și genunchi?

În ultimii ani, la nivel național, a existat o creștere a volumului de operații de artroplastie totală de șold și de genunchi, până la aproximativ 20.000 de operații/an. Având în vedere faptul că speranța de viață a crescut în ultimii 15-20 de ani, mă aștept ca acest volum de cazuri să crească în continuare, urmând tendința internațională.

Pe de altă parte, comparativ cu o țară europeană precum Suedia, care are jumătate din populația României, numărul de operații, conform Registrului Național de Artroplastie din Suedia în 2022 este de 21.000 de înlocuiri de șold și 16.000 de înlocuiri de genunchi, adică un total de 37.000 de implanturi pe an.

Extrapolat la populația noastră, aceasta înseamnă un volum aproape de 4 ori mai mare. Vreau să cred că suntem mai sănătoși decât suedezii, dar diferențele se bazează pe alte motive, cum ar fi organizarea și încrederea în sistemul național de sănătate, informarea pacienților, calitatea vieții etc.

Disponibilitatea implanturilor gratuite prin existența Programului Național de Sănătate este un beneficiu real și aș dori să văd cum aceste alocări cresc exponențial, deoarece mulți pacienți au indicație pentru înlocuirea articulației și așteaptă alocarea fondurilor care s-au dovedit a fi insuficiente, ducând la liste de așteptare care pot ajunge la 9-12 luni sau chiar mai mult.

5. Ce măsuri luați pentru a vă asigura că mai mulți oameni beneficiază de aceste progrese?

Pentru a crește volumul de operații la nivel național și pentru a ajuta cât mai mulți pacienți, cred că este necesar un efort colectiv din partea noastră, a chirurgilor ortopezi, pentru a aduce la cunoștința procedurii, care astăzi este una cu riscuri minime și rezultate optime, crește calitatea vieții și ne ajută să revenim la majoritatea activităților pe care dorim să le facem, practic la o viață normală fără durere. În România, există încă multă reticență din partea pacienților față de intervențiile chirurgicale de înlocuire articulară, motiv pentru care cred că este rolul nostru să promovăm procedura și rezultatele optime și să popularizăm cât mai mult o intervenție care, în majoritatea țărilor occidentale, este rutină pentru pacient.

6. Accesul la datele de imagistică detaliate este crucial pentru chirurgii ortopezi. Cum v-a influențat tehnologia de imagistică capacitatea de a diagnostica și trata condiții complexe ale șoldului și genunchiului?

În specialitatea noastră, diagnosticul unei afecțiuni ortopedice se stabilește atât pe baza unei consultații clinice (în cabinet), cât și documentat prin investigații imagistice relevante. Acestea pot consta în investigații de rutină (radiografii sau ultrasunete), care sunt adesea efectuate ad locum, sau investigații mai complexe (RMN cu sau fără contrast, artrografie RMN directă, tomografie computerizată cu reconstrucție 3D, scintigrafie sau Pet-CT în patologiile tumorale).

Standardul de aur în imagistica articulației șoldului sau genunchiului este investigația RMN, care ne oferă toate elementele anatomice, reprezentând practic o fotografie a structurilor din articulația noastră. Trebuie să înțelegem că, oricât de complexă ar fi investigația RMN, nu diagnostichează sau stabilește tratamentul; acesta este făcut exclusiv de specialistul ortoped, care interpretează aspectul și imaginile RMN într-un context clinic. Chirurgul ortoped nu operează niciodată raportul de imagistică medicală, ci expresia clinică pe care acest aspect o dă, nu toate leziunile și modificările descrise lipsesc sau sunt patologice.

7. De ce credeți că accesul la datele de imagistică este important pentru chirurgii ortopezi? 

Tehnologia de imagistică ne ajută să planificăm cât mai precis intervenția chirurgicală și să reducem șansa de a fi surprinși intraoperatoriu cu leziuni pe care, în lipsa unui RMN, nu le-am putea anticipa. Pacientul ar trebui să fie informat cât mai precis despre planificarea chirurgicală înainte de operație, care de multe ori modifică protocolul de recuperare.
Accesul chirurgului ortoped la datele de imagistică nu este doar important, aș spune că este vital și cred că trebuie să existe o bună colaborare între chirurgul ortoped și medicul imagist, astfel încât calitatea imaginilor și interpretarea raportului de imagistică să fie cât mai concludente și axate pe patologia căutată.

În același timp, specializarea excesivă în ortopedie pe arii de practică este în creștere, și este ideal să ne împărtășim cazurile medicale cu colegii care abordează mai des acea patologie și au mai multă expertiză în tratament.

Un chirurg bun este un chirurg care își cunoaște foarte bine calitățile precum și limitările, motiv pentru care atunci când abordezi un caz chirurgical unde poate nu ai suficientă experiență, ai dori să trimiți pacientul către un coleg specializat, trimițând direct imagistica pe care o ai printr-un simplu link sau dosar medical electronic.

Digitalizarea în medicină are acest mare avantaj: putem accesa investigații imagistice dintr-un cont de doctor, atât din cabinetul de spital, cât și de pe laptopul personal, ceea ce eficientizează considerabil timpul și deciziile medicale.

Despre Dr. Cătălin Prescură:

Dr. Cătălin Prescură este specialist în ortopedie și traumatologie. Cu peste 15 ani de experiență în domeniu, este specializat în artroplastie de șold/genunchi, efectuând înlocuiri totale și parțiale de genunchi, inclusiv înlocuiri unicompartimentale de genunchi OXFORD și înlocuiri personalizate CT/MRN.
Este pasionat de recuperarea rapidă după leziuni articulare sportive, astfel încât efectuează artroscopii de genunchi, șold și gleznă. De asemenea, este dedicat medicinei regenerative și preartrozei, efectuând osteotomii corective de tibie/femur, transplanturi de menisc artificial și reconstrucții de cartilaj articular.

Întrebări frecvente

Ce face un specialist chirurg ortoped?

Un chirurg ortoped, cunoscut și sub denumirea de ortopedist sau medic ortoped, este un profesionist medical specializat în diagnosticarea, tratarea și gestionarea afecțiunilor sistemului musculo-scheletic. Acest sistem include oasele, articulațiile, mușchii, ligamentele, tendoanele și nervii. Chirurgii ortopezi se ocupă de diverse probleme musculo-scheletale, de la dureri articulare și artrită la dureri de spate și leziuni.

Rolul lor principal implică efectuarea de intervenții chirurgicale ortopedice pentru a corecta deformările, a trata leziunile și a ameliora durerile. Ei sunt pricepuți în diverse proceduri chirurgicale, inclusiv chirurgie spinală și chirurgie de picior și gleznă. Acești specialiști lucrează adesea îndeaproape cu alți furnizori de servicii medicale, cum ar fi medicii de îngrijire primară și terapeuții fizici, pentru a dezvolta planuri de tratament cuprinzătoare adaptate nevoilor individuale ale pacienților.

Educația și pregătirea pentru un chirurg ortoped includ finalizarea școlii medicale, urmată de un program de rezidențiat în chirurgie ortopedică, care durează de obicei cinci ani. Unii pot urma, de asemenea, o pregătire suplimentară printr-o bursă în arii specifice ale ortopediei, cum ar fi medicina sportivă sau ortopedia pediatrică.

Chirurgii ortopezi joacă un rol crucial în gestionarea durerii și tratamentul general al afecțiunilor musculo-scheletale. Ei utilizează o combinație de abordări chirurgicale și non-chirurgicale, inclusiv medicamente, terapie fizică și modificări ale stilului de viață, pentru a ajuta pacienții să se recupereze și să își mențină calitatea vieții.

Fie că abordează probleme comune, cum ar fi artrita și durerile articulare, fie cazuri complexe care necesită intervenții chirurgicale avansate, chirurgii ortopezi sunt esențiali în restaurarea funcției și ameliorarea durerii pentru persoanele care suferă de probleme musculo-scheletale.

Ce se face în chirurgia ortopedică?

Chirurgia ortopedică, efectuată de un chirurg ortoped sau ortopedist, implică diverse tratamente chirurgicale menite să abordeze problemele legate de oase, articulații și sistemul musculo-scheletic în general. Scopul chirurgiei ortopedice este de a corecta deformările, a trata leziunile și a ameliora durerile, adesea rezultate din leziuni sportive, traume ortopedice sau afecțiuni degenerative.

Medici ortopezi urmează o pregătire medicală extensivă, incluzând școala medicală, urmată de un program de rezidențiat în chirurgie ortopedică și adesea pregătire suplimentară printr-o bursă în zone specializate cum ar fi medicina sportivă sau chirurgia coloanei vertebrale. Această pregătire riguroasă îi echipează cu expertiza necesară pentru a efectua o gamă largă de proceduri.

În chirurgia ortopedică, sunt frecvent efectuate mai multe proceduri specifice:

1. Chirurgia de înlocuire a articulațiilor: Înlocuirea articulațiilor deteriorate, cum ar fi șoldul sau genunchiul, cu implanturi artificiale pentru a ameliora durerea și a reda funcționalitatea.

2. Artroscopie: O tehnică minim invazivă utilizată pentru a diagnostica și trata problemele articulare folosind o cameră mică și instrumente specializate.

3. Chirurgie spinală: Proceduri pentru tratarea afecțiunilor coloanei vertebrale, cum ar fi discuri herniate, stenoza spinală sau scolioza.

4. Reparația fracturilor: Fixarea chirurgicală a oaselor rupte folosind plăci, șuruburi sau tijă pentru a asigura vindecarea corespunzătoare.

5. Reparația ligamentelor și tendoanelor: Reconstrucția ligamentelor și a tendoanelor rupte, adesea cauzate de leziuni sportive, pentru a restabili stabilitatea și funcționalitatea.

6. Chirurgie de traumatologie ortopedică: Abordarea leziunilor severe rezultate din accidente sau căderi, inclusiv fracturi complexe și dislocații.

Îngrijirea ortopedică cuprinde, de asemenea, reabilitarea post-operatorie pentru a asigura o recuperare reușită și redobândirea forței și mobilității. Aceasta implică adesea colaborarea cu terapeuții fizici și alți specialiști în reabilitare pentru a crea planuri de recuperare personalizate.

În concluzie, chirurgia ortopedică implică o varietate de tratamente chirurgicale efectuate de chirurgi ortopezi extrem de pregătiți pentru a aborda și gestiona afecțiunile care afectează sistemul musculo-scheletic, cu accent pe restaurarea funcționalității și ameliorarea durerii prin abordări atât chirurgicale cât și non-chirurgicale.