O tomografie computerizată (CT sau CAT) este o metodă non-invazivă de a diagnostica boli care altfel nu ar putea fi diagnosticate fără intervenție chirurgicală sau autopsie.
Tomografia computerizată (scanare CT) este cunoscută și sub denumirea de CAT – tomografie computerizată axială sau scanare CAT. [1]
Ce este Scanarea CT (Tomografia Computerizată) și cum funcționează
Tomograful este un dispozitiv care utilizează o combinație de raze X procesate de software-ul unui computer și poate reda părți sau întregul corp uman în imagini 3D, permițând astfel doctorilor să vadă în detaliu organele interne, vasele de sânge sau structura osoasă. [2]
Etimologic, cuvântul tomografie își are rădăcinile în cuvântul grecesc „tomos” care înseamnă „secțiune” sau „felie” și „graphos” care înseamnă „scriere”. Această procedură a fost inventată independent de doi cercetători – Godfrey Hounsfield, laboratoarele EMI din Anglia [3] și Allan Cormack – Universitatea Tufts, Massachusetts [4]. Pentru această descoperire care a marcat medicina modernă, cei doi au primit Premiul Nobel în 1979. [5]
Care este diferența dintre o scanare CT – tomografie computerizată – și un RMN – imagistică prin rezonanță magnetică?
Principala diferență între cele două metode de examinare este tehnologia utilizată. În cazul unui MRI, se folosește o combinație de câmp magnetic și undă radio pentru a obține o imagine a organelor sau altor structuri din corp. În contrast, o scanare CT utilizează raze X pentru aceasta. [6]
În unele situații, poate fi necesar să se utilizeze agenți de contrast pe bază de iod pentru a evidenția mai bine anumite zone, organe sau structuri, cum ar fi sistemul vascular principal, tumorile sau alte entități patologice.
Substanța de contrast poate fi administrată intravenos (în braț) sau introdusă în alte părți ale corpului – intrarectal, intra-articular sau administrată oral. Substanța de contrast poate fi administrată oral (pe gură) pentru a permite o delimitare mai bună a formațiunilor anatomice numite anse (care sunt localizate în intestinul gros și subțire) de celelalte structuri care le înconjoară și, de asemenea, pentru a putea verifica și vizualiza mai bine interiorul tractului digestiv.
Care este principiul de funcționare al Scanării CT?
Aparatul cu raze X emite radiații X care traversează corpul. Aceste raze sunt absorbite de țesuturi în mod diferit, în funcție de densitatea lor. Astfel, fiecare țesut și fiecare zonă va reacționa diferit, iar imaginea colorată în nuanțe de gri pe care o produc va fi proiectată dincolo de corp, pe un plăcuță specială, fie fotografică, fie electronică, rezultatul final fiind radiografia pe care o cunoaștem cu toții.
În cazul unei scanări CT, dispozitivul este mai complex. Pacientul este așezat pe o masă și este inserat ușor în aparat. Un dispozitiv care emite raze X se rotește constant în jur și transmite informații în timp real către computer, care la rândul său efectuează o serie de calcule matematice complexe și apoi afișează imaginea finală pe ecranul dispozitivului. Astfel, se obțin imagini ale secțiunilor în orice plan al zonei dorite – se pot recrea organe 3D sau osul poate fi îndepărtat pentru o mai bună vizibilitate a celorlalte țesuturi.
Pentru că examinarea este foarte precisă, pacientul este rugat să rămână foarte nemișcat pe parcursul examinării, care de obicei durează doar câteva minute. Procedura nu este dureroasă și, de obicei, nu implică alte pregătiri, decât dacă este necesar să se utilizeze o substanță de contrast. În această situație, pacientul trebuie să vină la clinică cu o oră sau 90 de minute înainte de examinare, pentru ca substanța administrată să aibă timp să ajungă în zona țintă (de exemplu, în întregul intestin și în toate ansele sale).
În funcție de zona examinată, este posibil să se ceară pacientului să nu consume alimente sau să nu bea lichide timp de 4 ore înainte de examinare.
Ce zone sau părți ale copilului pot fi examinate cu ajutorul unei CT?
Această procedură este foarte cuprinzătoare, permițând o scanare completă a corpului și poate acoperi toate segmentele – cap, torace, abdomen, zona cervicală, pelvis, brațe și picioare. De asemenea, organe precum inima, plămânii, ficatul, pancreasul, rinichii, stomacul, intestinele, vezica urinară, glandele suprarenale, măduva spinării, vasele de sânge și sistemul osos pot fi verificate. [7]
Care este gama de examene CT?
CT cap – imagistica diferitelor structuri ale creierului atunci când există simptome care indică tumori, AVC-uri, diferite anomalii ale vaselor de sânge sau sângerări intracraniene, precum și ganglioni limfatici măriti și glande mărite. Acest mare grup de tomografie computerizată a capului include: angio-CT cerebral / regiunea gâtului, CT os frontal, CT craniu / cerebral, CT ureche internă, CT mastoidă, CT sinusuri, CT os temporal.
CT abdominal – oferă o vizualizare detaliată a organelor abdominale și pelvine, cum ar fi ficatul, pancreasul, rinichiul, splina și glandele suprarenale, dar și stomacul și intestinele. Aici sunt incluse: Angio-CT abdomen, CT abdomen, CT abdomen și pelvis, Colo-CT (colonscopie virtuală).
CT coloană vertebrală – este utilizat pentru a identifica corect cauzele durerilor în spate, gât, brațe sau picioare. Permite diagnosticarea corectă a herniilor de disc sau îngustarea canalului spinal (stenoza spinală). De asemenea, cu ajutorul unei tomografii computerizate, se pot detecta fracturi sau fisuri ale coloanei vertebrale. Există mai multe tipuri de CT incluse în această zonă: CT coloană cervicală, CT coloană dorsolombară, CT coloană lombară, CT segment coloană.
CT membre – permite obținerea unei imagini clare și detaliate ale membrelor pentru a identifica corect cauzele afecțiunilor în aceste zone: brațe, umeri, coate, articulația încheieturii mâinii, articulația mâinii, picioare, șolduri, genunchi, glezne, picior. Această categorie include: Angio-CT membru, CT braț/antebraț, CT articulație (umar, cot, genunchi, gleznă), Reconstruire 3D.
CT toracic – concentrat în zona toracică și organele interne situate aici: inimă, plămâni, căile respiratorii etc. Această categorie include: angio-CT toracic, CT toracic și CT de înaltă rezoluție.
Care sunt riscurile unei scanări CT?
O astfel de examinare medicală implică, la fel ca orice altă procedură medicală, anumite riscuri, unele dintre ele comune, altele specifice ei. Multe dintre acestea sunt legate de starea generală a pacientului și situația medicală în care se află.
Medicul, împreună cu pacientul, vor analiza fiecare situație înainte de tomografie și vor compara beneficiile și riscurile efectuării examinării și doar apoi vor lua cea mai bună decizie posibilă.
Pacientul are, de asemenea, obligația de a informa medicul despre orice boală sau informații suplimentare – de exemplu, dacă pacientul este gravid.
Iradiare.
Printre cele mai frecvente întrebări despre riscurile unei scanări CT se numără cele legate de radiații.
Fiecare ființă umană este expusă pe parcursul vieții la surse diferite de iradiere, soarele fiind de exemplu una dintre cele mai mari.
Tomografia computerizată și radiografia, deoarece se bazează pe raze X, expun persoana la o doză suplimentară de radiație. [8] Aceasta nu este o doză mare, dar nu se recomandă efectuarea unui număr mare de astfel de examinări.
Cantitatea de radiații este strict dozată astfel încât să fie optimă pentru a oferi imagini corecte și concludente, fără ca nivelul să fie mai mare decât este necesar.
Riscul asociat cu expunerea prea mare și prelungită la această radiație este probabilitatea crescută de a dezvolta cancer. De aceea, înaintea fiecărei tomografii sunt puse în balanță avantajele realizării sale și riscurile de a nu o face.
Femeile însărcinate trebuie să fie mai atente deoarece fătul este mai sensibil la această radiație decât adultul. O scanare CT poate fi efectuată pe o femeie însărcinată dacă situația o impune și beneficiile sunt mult mai mari decât acest potențial risc.
Substanța de contrast.
Substanța de contrast este o substanță farmaceutică iodizată care, datorită proprietăților sale, ajută la o mai bună vizibilitate a țesuturilor, în special a celor din abdomen sau a vaselor de sânge. Este în general administrată oral (băută) sau intravenos. Se elimină în mod natural – de obicei prin urină – în câteva ore de la administrare. Nu este radioactivă.
Riscurile asociate cu utilizarea substanței de contrast constau în reacțiile adverse pe care le poate genera. În cazuri rare, de 1%, aceste reacții apar sub formă de greață, vărsături, urticarie, dureri de cap. De obicei, trec foarte repede după administrarea substanței. În cazuri foarte rare – 0,01% – 1 caz la 10.000 de pacienți – reacțiile pot fi mai severe, manifestându-se sub formă de șoc anafilactic și necesitând intervenția medicilor specializați. Cu toate acestea, aceste reacții nu pot fi prezise. [9]
De aceea este foarte important ca atunci când un medic recomandă utilizarea acestui tip de substanță, un pacient să răspundă cu multă grijă și exactitate la fiecare întrebare pentru a preveni consecințele nedorite.
