Identificarea unui pacient copleșit cu o afecțiune cronică

Poate fi foarte ușor pentru pacienții cu o afecțiune cronică să se simtă copleșiți de diagnosticul lor. Pentru mulți, un astfel de diagnostic ar putea însemna schimbări semnificative în viața lor de zi cu zi și această realizare poate fi un adevărat factor de stres. Dacă pacienții nu sunt suficient de informați despre starea lor, ei pot deveni copleșiți și pot presupune ce este mai rău, când, în realitate, cu tratamentul și rutina potrivite, afecțiunea lor poate fi gestionabilă. Pentru a vă asigura că, în calitate de medic, oferiți cea mai bună îngrijire posibilă pacienților cu afecțiuni cronice, este esențial să puteți identifica un pacient copleșit și să îi furnizați resursele și confortul necesare pentru a le liniști mintea. 

Sentimente de stres copleșitor

Un diagnostic de afecțiune cronică pe termen lung poate fi înspăimântător, în special pentru pacienții neinformați despre starea lor. Pacienții pot să se teamă de cum le va afecta afecțiunea calitatea vieții sau de cum vor învăța să-și gestioneze starea. Aceste temeri pot fi exacerbate dacă pacienții au o afecțiune preexistentă, sunt singurii responsabili pentru îngrijirea lor sau a altora sau au constrângeri financiare. Astfel de preocupări pot deveni rapid sentimente copleșitoare de panică și stres, făcând pacienții și mai vulnerabili și înspăimântați. 

Cu majoritatea afecțiunilor cronice, pacienții vor trebui să facă unele ajustări ale stilului de viață – ceea ce poate fi descurajant pentru oricine. Pacienții pot avea de-a face cu dureri sau disconfort continuu, să urmeze noi medicamente sau tratamente, să se adapteze la noi limitări de mobilitate, să își asume noi responsabilități financiare sau să gestioneze sentimentele de frustrare și stres. 

Acestea fiind spuse, prin luarea unor pași corecți pentru maximizarea calității vieții lor, pacienții pot gestiona afecțiunile cronice și pot avea în continuare o viață împlinită. Deși provocările vieții cu o afecțiune cronică vor fi întotdeauna prezente într-o anumită măsură, furnizorii de servicii medicale pot ajuta pacienții să minimizeze aceste provocări și să-i ajute să-și gestioneze starea. O astfel de gestionare poate fi realizată prin tratament, medicamente, rutină și educație. 

Educând pacienții despre afecțiunile lor cronice, medicii pot reduce semnificativ sentimentele de stres sau panică copleșitoare. Mulți pacienți se tem că nu vor învăța niciodată cum să-și gestioneze afecțiunea, dar cu ajutorul furnizorului lor, acest lucru este posibil. 

Cu cât pacienții sunt mai informați despre afecțiunea lor, cu atât vor avea mai mult succes în gestionarea ei și gestionarea sentimentelor de stres cauzate de afecțiunea lor. Din acest motiv, este esențial ca furnizorii să poată recunoaște semnele unui pacient copleșit și să le ofere metode de reducere a acestui stres. 

Semne ale unui pacient copleșit

Frustrare/Mânie

Un semn comun de a fi copleșit, care poate să nu fie recunoscut imediat, sunt manifestările exterioare de frustrare și furie. La auzirea diagnosticului sau deoarece starea lor se agravează și unele sarcini devin mai dificile, pacienții pot avea izbucniri de furie în loc să-și exprime preocupările. Pacienții pot deveni supărați în încercarea de a face față sentimentelor de frică sau stres, deoarece furia este un alt canal pentru emoțiile extreme. 

Sentimente de neputință

Poate că un semn mai comun al copleșirii într-un pacient cu o afecțiune cronică este sentimentul de neputință. Deși acest semn nu este întotdeauna evident din exterior, poate fi recunoscut în comportamentul unui pacient. Dacă pacienții se simt neputincioși în legătură cu diagnosticul și afecțiunea lor, pot începe să se retragă de la persoanele dragi și să se izoleze. Un alt semn al acestor sentimente ar putea fi lipsa sau absența energiei, încetând să mai facă lucruri pe care odată le-au plăcut sau evitarea responsabilităților. 

Refuzul tratamentului

Un alt semn clar al copleșirii este dacă un pacient refuză imediat tratamentul. Dacă un pacient refuză să își ia medicamentele, să primească tratament sau să își gestioneze afecțiunea, este probabil pentru că se simt copleșiți. Trăirea cu o afecțiune cronică poate necesita modificări semnificative ale vieții, iar ca rezultat, unii pacienți pot refuza toate încercările de a-și gestiona afecțiunea dacă sunt în negarea diagnosticului lor. 

Metode de a ajuta pacienții copleșiți

Acceptarea realității unui diagnostic de afecțiune cronică poate fi un factor de stres semnificativ pentru pacienți. Ca furnizor de servicii medicale, este responsabilitatea dvs. să ghidați pacienții printr-o perioadă care poate fi dificilă și supărătoare. Recunoașterea semnelor comune de stres și panică la pacienți este esențială pentru a-i ajuta să accepte diagnosticul și să își gestioneze afecțiunea. Acestea fiind spuse, iată câteva soluții excelente pentru a reduce anxietatea pacienților și sentimentele de copleșire. 

Educați pacienții despre afecțiunea lor

Pentru mulți pacienți, sentimentele de anxietate și frică provin din lipsa de informații despre afecțiunea lor. Pacienții pot presupune imediat ce este mai rău din diagnosticul lor și pot începe să intre în panică. În realitate, multe afecțiuni cronice pot fi gestionate, permițând pacienților să aibă vieți normale și împlinite. Pentru a ajuta pacienții să ajungă la această înțelegere, este crucial ca ei să afle despre afecțiunea lor de la furnizorul de servicii medicale în loc de o sursă terță parte sau online. 

Furnizorii ar trebui să aibă o discuție explicită cu pacienții lor despre realitatea afecțiunii, inclusiv efectele pe termen lung, ce să aștepte în timp, opțiunile de tratament și cum să își gestioneze afecțiunea pentru cel mai bun rezultat posibil. O astfel de conversație poate reduce semnificativ îngrijorările pacienților și poate asigura că își gestionează eficient afecțiunea. 

Ajutați pacienții să se autogestioneze

O altă preocupare comună pentru pacienții cu afecțiuni cronice este pierderea independenței și autonomiei. Pacienții se tem că nu vor fi capabili să aibă grijă de ei sau să trăiască așa cum o făceau odată. Pentru a aborda aceste preocupări, furnizorii ar trebui să învețe pacienții cum să aibă grijă de ei înșiși și să facă mici schimbări pentru a menține independența cu afecțiunea lor. 

Exemplele în acest sens ar putea include gestionarea prescripțiilor, programarea de întâlniri și gestionarea exercițiilor și dietei lor. Este, de asemenea, important să discutați cu pacienții că, deși pot menține independența cu afecțiunea lor, uneori vor avea nevoie de ajutor – și este în regulă să ceară acest lucru. 

Sugerați grupuri de suport

Este ușor pentru pacienți să se simtă copleșiți de afecțiunea lor dacă se simt singuri în luptele lor. Din acest motiv, sugerarea grupurilor de suport pacienților poate ajuta semnificativ la reducerea sentimentelor de izolare și anxietate. Prin întâlnirea cu alții care trăiesc cu aceeași afecțiune, pacienții pot să-și împărtășească frustrările cu cineva care înțelege. De asemenea, pe măsură ce pacienții au contact cu alții care au aceeași afecțiune, pot găsi speranță privind dincolo de diagnostic. 

Practici pentru reducerea stresului

Deoarece afecțiunile cronice sunt boli pe termen lung, sentimentele de stres pot veni și pleca cu pacienții. Astfel, este posibil să nu existe o soluție permanentă pentru a fi copleșit. Din fericire, furnizorii pot sugera pacienților să ia parte la un hobby sau activitate care reduce stresul și la care pot apela ușor atunci când sunt copleșiți. 

Activități comune pot include mersul pe jos, cititul, ascultarea muzicii, meditația, gătitul și petrecerea timpului cu cei dragi. În funcție de condiția pacientului, este important să oferim o activitate care este posibilă cu dureri cronice sau mobilitate limitată. 

Liniștirea îngrijorărilor pacienților

Un diagnostic de afecțiune cronică pe termen lung poate face pe oricine să se simtă copleșit. În plus față de schimbările de stil de viață, pacienții trebuie să facă față sentimentelor de frustrare, teamă și anxietate. Pentru a adăuga la acest stres, majoritatea pacienților nu cunosc pe nimeni cu aceeași afecțiune, rezultând în sentimente de izolare. 

Lăsate necontrolate, aceste stresuri pot deveni copleșitoare și nu ajută deloc pacienții să-și gestioneze afecțiunea. Din acest motiv, este esențial ca furnizorii de servicii medicale să poată identifica semnele unui pacient copleșit și să le liniștească îngrijorările înainte de a deveni dăunătoare. 

Educând pacienții, furnizorii pot calma semnificativ anxietățile pacienților și îi pot ajuta să-și gestioneze afecțiunea. Drept urmare, pacienții pot înțelege cum să-și mențină sănătatea și independența, permițându-le să aibă o viață împlinită cu o afecțiune cronică.

Una dintre cele mai bune modalități de a rămâne în contact cu pacienții și de a-i ajuta să se autogestioneze este prin intermediul telemedicinii. Dacă sunteți interesat să aflați mai multe, descărcați ghidul nostru.